Spune-ne un pic despre tine și motivul pentru care ai ales să lucrezi în domeniul cafelei de specialitate?
Cred că până la un punct nu am ales. Mai toate poveștile pe care le-am auzit despre întâlnirea cu domeniul cafelei de specialitate sunt întâmplătoare, iar a mea nu face excepție. Punctul comun al tuturor acestor povești este că indiferent din ce postură ajungi să intri în contact cu această nouă față a lumii cafelei, ajunge să te atragă un pic câte un pic până nu mai știi cine pe cine a ales.
Prima noastră întâlnire a avut loc acum 5 ani pe când cafeaua nu facea deloc parte din tabieturile mele și pe când profesional activam în cu totul alt domeniu, conduceam departamentul de Comunicare și Relații Publice al unei instituții de cultură și aveam proiectul meu de marketing și comunicare în zona comercială. Prima ceașcă de cafea de specialitate m-a facut curioasă, m-a facut să realizez că tot ce știam, și, recunosc, îmi displăcea, legat de cafea, nu avea nicio legatură cu licoarea roșiatică cu gust de cireșe din fața mea, însă nu a fost îndeajuns să mă convertesc. Ba chiar am ajuns să fiu parteneră într-un pop-up de specialty coffee în cadrul unui Bistro și încaă nu fusesem atinsă de febra cafelei de specialitate. Momentul decisiv, cel în care am renunțat la tot ce făceam ca să mă dedic cafelei de specialitate a venit mai târziu și în două acte.
Primul act s-a petrecut la Londra, la London Coffee Festival, primul eveniment de talie mondială din lumea cafelei de specialitate la care am participat.
Am fost fascinată de amploarea acestei lumi, de dimensiunea ei globală și mai ales de amalgamul de oameni din toate păturile sociale și din toate culturile pe care cafeaua îi punea la masă ca egali în importanța rolului lor, fie că erau tineri barista pasionați sau mari manageri de lanțuri de cafenele sau firme de echipamente, fie că erau fermieri din tată în fiu sau comercianți de cafea verde care cutreieră globul. Pentru această abilitate de a fi liantul tuturor acestor lumi și de a crea cu ușurință conexiuni între colțuri foarte îndepărtate ale globului am ales cafeaua de specialitate și am decis după acel London Coffee Festival să deschid o cafenea.
Al doilea moment decisiv a venit după câțiva ani când a apărut primul mare impas și am fost nevoită să aleg dacă să renunț la acest domeniu sau să mi-l însușesc pe de-a întregul, nu doar din postura de manager. Mi-am dat seama că nu ma pot gândi la nici un alt domeniu care să îmbine atât de frumos bucuria lucrului făcut cu mâna ta, fericirea de a vedea un om savurând produsul tău, cercetarea și dezvoltarea tehnică și științifică din pasiune, călătoria și descoperirea unor culturi și climate socio-economice îndepărtate, precum și noțiuni de ecologie și responsabilitate socială cu impact imediat.
Povestește-ne despre cea mai interesantă/ memorabilă experiență pe care ai avut-o cu cafeaua?
Interesante și memorabile sunt mai toate experiențele cu cafeaua, chiar nu e un domeniu în care am auzit pe cineva să spună că se plictisește.
Însă, o experiență care cred că te marchează ca om din această industrie și mai ales ca om din industria cafelei din Romania este prima vizită într-o țară de origine, prima oară când vezi plantele de cafea în mediul lor, prima oară când vezi cum are loc culegerea și procesarea, prima fermă pe care o vizitezi. Oricât citești despre asta momentul în care ajungi să vezi tu însăți boaba de cafea încă în cireașă, încă în arbust, este primul moment în care simți că te conectezi cu adevărat cu lumea cafelei.
Pentru mine asta s-a întamplat prima oară în Kenya unde, pe lângă contactul direct cu viața cafelei până să ajungă în sac, am experimentat și primul cupping la origine. Asta a însemnat că 3 zile am degustat recolta care ajungea atunci la licitație, în jur de 100 de loturi diferite în fiecare zi.
A fost prima mea experiență cu atât de multe cafele, toate similare, și mi-a lărgit mult orizontul în ceea ce privește capacitățile senzoriale pe care le avem.
Cine e persoana care te-a inspirat din lumea cafelei? Și de ce?
O singură persoană nu am cum să îți numesc. M-au inspirat și mă inspiră încontinuu mulți oameni din lumea cafelei, și din afară și de la noi din motive foarte diferite fiecare. Dar ca să nu fiu criptică și să eludez răspunsul o să numesc niște persoane.
Maxwell Colonna pentru abordarea tehnică și cercetarea întreprinsă, precum și pentru riscul de a duce cafeaua de specialitate mai aproape de oameni folosind tehnologia capsulelor; Sasha Sestic pentru îndârjirea și răbdarea cu care a muncit să își atingă țelurile și tot aici i-aș putea adăuga și pe Daniel Horbat, Matt Perger pentru dorința continuă de a provoca status-quo-ul și ceea ce credem că știm despre prepararea cafelei; James Hoffmann pentru capacitatea de traduce pe limba tuturor vastele și uneori prea tehnicele informații din lumea cafelei; Henry Wilson, fondatorul Perfect Daily Grind, pe care l-am cunoscut când avea câteva postări, însă acum website-ul găzduiește sute de articole foarte utile și bine documentate, iar el desfășoară numeroase proiecte în Guatemala, Honduras și cred că și El Salvador pentru ajutarea fermierilor; Anne Lunell, Esther Maasdam, Nadine Rasch, Agnieszka Rojewska, Mikaela Wallgren, Jooyeon Jeon și în general orice femeie din domeniul ăsta care reușește performanța sau este în poziție de lider este o raritate și mă motivează.
Aș putea să îți dau material pentru câteva articole legat de oamenii care mă motivează, dar ideea de bază este că inspirație este peste tot și fiecare om te poate motiva în felul lui, chiar și prin exemplu negativ până la urmă.
Cum a influențat faptul că ești singura femeie Q-grader din România felul în care lucrezi la Sloane?
Păi mi-am pus diploma undeva în birou înrămată să o vadă colegii. Glumesc, evident.
În munca de zi cu zi de la prăjitorie impactul cuantificabil la nivelul capacității mele de a conduce sesiuni de Quality Control și de a evalua mostrele de cafele pe care le primim în vederea achiziționării.
În rest, într-un sens mai larg, am altă autoritate în momentul în care emit o părere lucru care, mai ales ca femeie în câmpul muncii în general, nu îți este de obicei ușor oferit.
Acest Q Grading îmi place mie să îl compar cu un doctorat, nu îți folosește neaparat la ceva practic, cel puțin nu în toate părțile lumii, însă informațiile și abilitățile pe care le dobândești antrenându-te să îl obții te fac mult mai competent în domeniul tău, ceea ce se vede în lucrurile mici.
Care este părerea ta despre schimbările climatice și apariția hibrizilor pe piața cafelei de specialitate, crezi că gustul cafelelor se va schimba drastic în viitor?
Schimbările climatice vor afecta cu siguranță și industria cafelei. Se vehiculează multe scenarii, de la o lume a robustei până la cafeaua ca lux și prețuri prohibitive, însă se investighează și din ce în ce mai multe variante. Hibrizii sunt una dintre ele, cercetările din jungla Ethiopiană după specii încă necatalogate e alta; fermentările experimentale care scot la iveală întreg potențialul și din cafele mai slabe sunt și ele o direcție care merită luată în considerare. Drastic nu știu dacă se va schimba gustul, însă ce observ eu ca tendință și ce cred că va continua măcar în viitorul ușor previzibil este capacitatea producătorilor de a procesa mai bine, mai controlat și cu rezultate din ce în ce mai interesante cafelele pe care le au la îndemână, lucru care se va reflecta mai degrabă într-o creștere generală a standardului de gust.
Dacă ai putea să stai la o cafea cu unul dintre idolii tăi (în viață sau nu), care ar fi acesta?
O întrebare din oracol. Cu Marianne North poate. A fost o botanistă engleză din secolul 19 care s-a apucat să colinde lumea de una singură și să picteze plantele pe care le vedea ca să le poata vedea și oamenii din restul lumii.
Care este metoda ta preferată de preparat cafea și de ce?
Mai nou, aeropress. Pentru că e simplu, nu durează o veșnicie, rezultatul e constant și șansele să iasă o cafea nasoală sunt mici, iar gustul e destul de intens cât să nu bâjbâi după arome. Când vreau mai multă claritate și am timp să mă joc, fac V60.
În final spune-ne câteva cuvinte pentru comunitatea din România.
Comunitatea din Romania este mai numeroasă și mai activă decât știe ea. Ca număr suntem mulți de tot, am făcut de curând o bază de date și eram peste 250 de cafenele și în jur de 100 de prăjitorii doar de cafea de specialitate în sensul destul de strict al termenului. Dar ne vedem puțini și rar, și ne simțim singuri și lipsiți de ajutor.
Majoritatea facem lucruri minunate singuri, dar împreună cred că am reuși să creștem consumul de cafea de specialitate, să ne creăm evenimentele care să ne promoveze pe toți și să mai educe publicul, să ne creăm cadrul legislativ care să ne apere și să ne ușureze munca. Și mi-ar plăcea mult să mai scăpăm de mentalitatea asta că străinii fac mai bine. Aș vrea să fim mai mândri, ca polonezii care abia dacă iau cafea de la prăjitorii care nu sunt locale sau măcar naționale.
Mai ales că, vă spun sincer, avem de ce să fim mândri! Atâta grijă și atenție pentru ce intră în cuptor sau iese în ceașcă nu se pune în multe locuri cu mai mult renume.
Articol de Ronița Dragomir
