Se spune că în fiecare ceașcă de ceai există o călătorie imaginară, un drum ce duce în îndepărtată Asie care îți face mintea să străbată munți și văi găsindu-și liniștea pe o colină colorată într-un verde crud al plantațiilor de ceai, Camellia Sinensis.
Cultura ceaiului este vastă și complexă cu o vechime de aproape cinci mii de ani. Istoria ceaiului este extrem de bogată și controversată, de-a lungul căreia descoperim intrigi politice, diviziuni sociale, ritualuri religioase, filosofii, tradiții culturale și o doză de mister.
Având un trecut atât de îndepărtat originea ceaiului este puțin mistică și te poartă într-un parfum îmbietor în China împăratului Shennong, inventatorul agriculturii și medicinei chineze.
Legenda spune că într-una din călătoriile sale împăratul ia o pauză, timp în care i se pregătește obișnuita apa fierbinte pe care o consuma. Aflându-se la umbra unui copac, o adiere de vânt face ca în bolul cu apa sa se așeze câteva frunze care vor colora apa și ii vor da un gust aparte.
Împăratul ia o înghițitură și rămâne plăcut surprins de aroma și proprietățile sale reconfortante. Fiind părintele medicinei merge mai departe și cercetează proprietățile plantei de ceai descoperind ca aceasta reacționează ca un antidot chiar și în cazul unor plante otrăvitoare.
China – locul nașterii ceaiului
În secolul al VIII-lea, împăratul dinastiei chineze T’ang cere pentru prima oară tribut care consta în ceai. El le impune fermierilor de lângă Shanghai să cultive ceai în locul orezului. În urma acestei decizii familiile din zona respectiva au suferit de foame. Alte dinastii au continuat, în condiții și mai dure, practicarea “tributului ceaiului”.
Drumul ceaiului în lume
În anul 805, semințele de ceai au ajuns pentru prima oară în ținutul Nipon prin intermediul unui călugăr budist care fusese în China pentru studii. În Coreea ceaiul urmămează același registru, tot un călugăr budist răspândește semințele arborelui de ceai.
În timpul dinastiei Sung (960-1279), China a început sa folosească ceaiul ca instrument în relațiile comerciale și de control. Așa ia naștere legendarul Drum al Ceaiului, atunci “când ceaiul era mai scump decât matasea, iar cărăușii străbăteau lent meandrele drumului spre Trecătoarea tibetană Zar Gama la 4.600 m altitudine pe Drumul ceaiului și al Cailor”. Cam în aceeași perioadă se remarcă începuturile dezvoltării Ceremoniei Ceaiului în Japonia, cunoscută sub numele de Chanoyu ce aveau ca bază ceaiul verde mărunțit matcha.
În perioada 1368-1644 (dinastia chineză Ming), ceaiul ajunge în zone cunoscute astăzi drept Vietnam, Java și Sumatra, Sri Lanka și coasta de est a Africii.
Ceaiul către bătrânul continent
Deși ceaiul a fost descoperit în urmă cu secole în Asia, pe bătrânul continent s-a vorbit despre el abia în secolul al XIII-lea, primele însemnări aparținându-i lui Marco Polo. Răspândirea ceaiului în Europa se datorează olandezilor care îl aduc pentru prima oară în secolul al XIII-lea. Din porturile Olandei ceaiul își urmează cursul către Italia, Franța, Germania și Portugalia.
Datorita negustorului Thomas Garray, Londra devine un tărâm al ceaiului și caselor de ceai. Consumul de ceai la Curtea regală a Angliei crește odată cu mariajul prințesei Ecaterina de Braganza cu Charles al II-lea.
Ceaiul în Statele Unite
La începutul anilor 1700 ceaiul ajunge și în Statele Unite datorita imigranților europeni. Consumul de ceai ia amploare, astfel că în 1760, ceaiul era al treilea produs ca importuri, după textile și bunuri manufacturate. Data de 16 decembrie 1773 marchează binecunoscuta Boston Tea Party, atunci când un grup de coloniști americani, îmbrăcați în indieni, urca la bordul navelor din port care transportau ceai și arunca în Boston 340 de cufere cu ceai în semn de protest fata de taxele mari.
În România consumul de ceai încă își clădește drum către ritualurile zilnice, însă de câțiva ani asistăm la o creștere a consumului. De aproximativ trei decenii producătorul autohton de ceaiuri Kalpo, care are în portofoliu brandurile Vedda și Evolet încearcă să schimbe mentalități, să educe publicul venind în întâmpinarea lui cu o gamă diversă de ceaiuri.
